Când facem judecăți la grămadă, greșim. Arătând cu degetul categorii întregi de medici, trăim, pentru scurtă vreme, cu senzaţia că ne-am răcorit. În momentele acestea de răbufnire a râcii precum: „medici îşi iau scutiri medicale ca să nu mai facă gărzi”, „medicii nu stau la program”, „cei care nu vin la serviciu, pot rămâne în mediul privat” apare un soi de condamnare publică a celor vizați. Retranșezi o problemă internă ce vizează un număr mic de medici din cea mai mare unitate medicală din Oltenia într-o stare de nemulțumire cronică la nivel de percepție publică.
Recent, conducerea Spitalului Clinic Județean de Urgență (SCJU) Craiova a simțit nevoia să mustreze public medicii care nu își respectă programul. Fără a avea discuții interne. Fără a tranșa problema punctual. Opinia publică a primit un nou motiv de a percepe medicul în mod distorsionat. Condamnarea publică, în masă, nu slujeşte la absolut nimic. Ea nu face decât să aducă, pe moment, „răcorirea“. Este ca un calmant care îşi face efectul o vreme, lăsând cauza durerii la locul ei, netulburată. Medicii SCJU Craiova, care și-au dedicat și își dedică viața pacienților și sistemului medical, se simt nedreptățiți și jigniți de felul în care conducerea unității medicale a ales să atragă atenția asupra unor nereguli. Conducerea SCJU are o reacţie publică profundă de neînţelegere a noţiunii de demnitate profesională a corpului medical. S-ar putea spune că această poziție este un detaliu al sistemului medical pe care conducerea unității e îndreptățită să îl rezolve. Numai că felul în care înțelege să rezolve această situație, punctuală, spune enorm despre felul managementului celui mai mare spital din regiunea Oltenia de a vedea lumea medicală și misiunea ei, despre puterea de a găsi elemente limpeziși repere clare ale modului de a munci și colabora.
Mulți dintre medicii SCJU Craiova sunt oamenii care au ținut și țin în continuare acest spital să nu cadă. Prin implicare. Prin faptul că au rămas. Prin luptele duse pentru a acoperi găurile, prin medicamentele și materialele cumpărate în nenumărate rânduri din buzunarul propriu.
Lucrurile care nouă, medicilor, ne ridică tensiunea sunt lipsa investițiilor, a materialelor minime de care are nevoie o unitate medicală, dar și investițiile făcut care nu au nici un fel de finalitate: proiecte care nu-i folosesc pacientului. Sunt câteva reguli simple, pe care un bancher le poate înțelege mai bine. Nu faci investiții în echipamente fără să ai cum să le folosești în beneficiul oamenilor. Modul în care este perceput medicul este legat de modul în care este perceput sistemul sanitar. Așteptările societății au crescut foarte mult, clasa de mijloc s-a dezvoltat, mai ales după ce am intrat în Uniunea Europeană. Nu știm nici un alt domeniu unde diferența dintre ceea ce oferă un sistem și ceea ce așteaptă populația să fie mai mare decât în sistemul sanitar.
Orice instituţie publică, dar mai ales un spital, se construieşte şi pe energia oamenilor care lucrează în ea, nu doar pe politicile unui guvern și liniile de finanțare și așa anemice.
În cel mai mare spital din Oltenia există şi medici buni, și medici implicați și medici care își fac treaba indiferent de piedici, medici care nu iau şpagă, medici care indiferent de schimbările apărute „la vârf” au rămas lângă bolnavi. Lucrul ăsta contează!