„Am văzut cazuri severe de malpraxis, care s-ar fi putut evita prin simpla discuție între cele două părți” este declarația dr. Paul Mitruț, membru în Comisia de Malpraxis, din cadrul Direcției de Sănătate Publică Dolj.
„Am învățat că uneori în urgență, atunci când se iscă un scandal, nu e nevoie de încă un bodyguard, ci de un bun communicator, pentru a aplana situația”, dr. Catrinel Iliescu, Spitalul Clinic de Psihiatrie „Profesor Dr. Alexandru Obregia”
Contextul în care vorbim de importanța comunicării eficiente în sistemul medical
Pe fondul unor schimbări majore legate de salarizarea medicilor și a legislației privitoare la timpul de muncă și gărzile medicilor, asistăm la o creștere a incidenței disputelor, a conflictelor în care un număr tot mai mare de medici sunt implicați, sistemul sanitar din România demonstrând că nu deține pârghiile necesare pentru a pune ordine în acest sistem.
Cel mai iscusit medic, cel mai desăvârșit tehnician, cel mai informat practician nu vor realiza un act medical de calitate în lipsa acestui ingredient nemedical – comunicarea. Chiar și în era roboticii și a vitezei medicina practică rămâne o artă a comunicării. O comunicare generată de suferință și care naște o formă specială de complicitate pozitivă între pacient și medic.
Rezolvarea unei situații de comunicare ține de abilitatea medicului din acel moment și nu de un organism profesional
Cazurile de malpraxis sunt tot mai frecvent întâlnite. Sute de medicii sunt trimiși, anual, în fața judecătorilor, pentru malpraxis.
Peste 90% dintre cei care depun plângeri, reclamă, de fapt lipsa de comunicare dintre medici și pacient, precum și aparținători
Medicul trebuie să stăpânească abilități de comunicare care să îl protejeze, care să îi eficientizeze munca și să reușească aplanarea unui conflict de moment. Similar altor proceduri de asistență medicală, abilitățile de comunicare pot fi învățate și îmbunătățite, dar îmbunătățirea abilităților de comunicare necesită în mod evident, angajament și practică.
Toate acestea trebuie să fie stăpânite de echipa medicală pentru a evita erorile de comunicare, a preveni conflictele. Ține de fiecare dintre noi să evităm alegem să învățăm să comunicăm eficient sau nu.
Nici un organism profesional nu mai poate întoarce sau repara o vorbă spusă greșit, o atitudine necontrolată
Toate acestea pot avea un preț prea mare (daune bănești, carieră, liniștea zilnică, presiunea unui proces de malpraxis ce se întinde pe ani).
Organismul profesional poate lua „măsuri de prevenție” pentru reducerea și evitarea situațiilor conflictuale generate de eroare de comunicare între medic și pacient, aparținător sau medic și restul echipei medicale.
Medici și pacienți, o alianță pentru sănătate. Un proiect „măsură de prevenție” pentru corpul profesional
De aceea, Sindicatul Promedic și USMR-Alianța Medicilor au conceput un proiect – pilot la nivelul județelor din sudul țării, care să aibă drept scop îmbunătățirea relației între medici și pacienți.
Pentru acest motiv, proiectul va fi adresat deopotrivă medicilor și pacienților, întărind astfel colaborarea medicilor din cadrul sindicatelor medicilor cu asociațiile pacienților care au răspuns afirmativ acestei inițiative.
Sistemul sanitar va putea fi ajutat, dincolo de resursele financiare limitate ( chiar aflate la limita decenței și demnității profesiilor medicale), prin apelul la resursele umane, atenția fiind îndreptată de această dată nu asupra competențelor de ordin ” tehnologic”, ci asupra comunicării optime între doctor ( echipa terapeutică) și pacient.
Proiectul își propune să aducă împreună la traininguri de pregătire și mai apoi în grupuri de lucru, medici și reprezentanți ai asociațiilor de pacienți, astfel ca la finalul programului să poată oferi un model de realizare a unei corecte relații de comunicare terapeutică.
Prin urmare, comunicarea eficientă medic-pacient va putea influența, într-o mare măsură:
- satisfacția personală și profesională a medicului;
- evitarea conflictelor și a cazurilor de malpraxis;
- gradul de satisfacție al pacienților în privința tratamentului și a modalității de îngrijire
- creșterea aderenței la tratament;